Digital “Restrictions” Management
May 6th, 2008 Alex
Free Software
N-am mai scris demult despre Free Software – Free Culture, în primul rând deoarece m-am săturat de toți mucoșii de 12 ani care au impresia că știu cu ce se mănâncă Free Software – Open Source, deși dacă-i cauți pe hard-disk mai mult ca sigur au instalată o partiție cu-n Windows fără licență și cu tone de jocuri și fișiere media ilegal copiate de pe DC++.
De unde știu și de ce vorbesc atât de ușor?
Este simplu … deoarece și eu eram la fel acum 2-3 ani. S-au schimbat însă multe lucruri de atunci. În primul rând că am o mică familie pentru care sunt responsabil, iar în momentul în care ai responsabilități idealurile sunt destul de brutal filtrate prin perspectiva omului ce-și face griji pentru ziua de mâine.
Nu dau vina însă pe comunitățile Free Software. Raportul semnal/zgomot este cam la fel pretutindeni, și primul motiv pentru care am ales să fiu un „credincios” a fost tocmai acest raport, mult mai bun față de comunitățile concurente ;). Dar a trebuit să cresc mare și să observ că idealurile sociale duc la fanatism, și deși este OK să fi fanatic pe termen scurt, pe termen lung uiți cine ești, uiți de unde vi, și uiți pasiunea cu care ai început să faci ceea ce faci … lupta devenind o durere, victoria fiind doar eliberare de o povară.
Alb/Negru sau Color?
În ultimul timp m-am împrietenit cu al meu Mac … iar comunitatea de dezvoltatori din jurul Mac-ului are cel mai bun raport semnal/zgomot din câte am experimentat. Unii dezvoltă open-source, alții dezvoltă aplicații comerciale … și dacă este o constantă, pot arăta către design-ul desăvârșit al majorității aplicațiilor ce rulează pe Mac.
Calculatorul de acasă, cel pe care-l folosesc pentru media și pentru proiecte personale, încă rulează Ubuntu, și singura aplicație specifică de pe Mac este Textmate.
Deși lucrez la Adobe încă folosesc Gimp, deși Photoshop este mult superior … blasfemie ar zice unii … doar că Gimp este fun, și scriptabil în Scheme (deși îmi pare rău că nu am încercat prea multe scripturi) … ce ar vrea mai mult un programator care-și retușează fotografiile personale?
Despre Textmate … este un editor de texte mediocru în comparație cu emacs, dar în același timp este cam singurul editor de texte cu o curbă de învățare lină, care este suficient de customizabil pentru nevoile mele. În rest sunt utilizator de Eclipse, Vim și Emacs … oscilând frecvent. Emacs este bestial ca platformă de scris plugin-uri (și da, am învățat Emacs Lisp și am câteva scripturi la activ), suportul pentru pluginuri fiind ușor de învățat datorită facilităților oferite de Emacs, dar multe din plugin-uri sunt într-o stare proastă și-mi ia mai puțin timp să dezvolt un bundle de Textmate decât un plugin de Emacs … iar în rest, Vim este productiv, dar per total mediocru în capabilități, iar Eclipse este groaznic de greoi și poate fi dezvoltat doar cu mult efort, făcând dezvoltarea de plugin-uri deosebit de nepractică.
Emacs este cam singura alternativă „free”, dar are probleme mari … de exemplu, deși teoretic are indentare a codului inteligentă, de obicei lucrăm în echipe heterogene, unde unul folosește IntelliJ IDEA, altul folosește Eclipse … iar Emacs nu te lasă să faci indentare decât cum vrea EL, iar de vrei să customizezi indentarea și să o cobori la nivelul indentării stupide (ca cea din Vim) trebuie să customizezi fiecare mod de editare în parte, deoarece setările de indentare sunt specifice (și am dat doar un exemplu).
Spunea bine cine spunea … „Emacs vs Textmate este ca Linux vs Mac OS X”. Dar viitorul aparține totuși unui editor asemănător cu Emacs, deoarece capabilitățile de scripting din Emacs sunt incomparabile cu orice altceva. Dar cineva trebuie să facă puțină curățenie în plugin-uri deoarece mulți s-au săturat de fișierele de configurare kilometrice, și de shortcut-urile extrem de neintuitive.
Concluzia fiind că lumea nu este alb/negru, și nu este nevoie neapărată ca software-ul să fie open-source pentru a fi bun de ceva.
Astea fiind zise, cu siguranță merită ca software-ul să fie cât mai deschis, și nu cred că voi sta pe Mac și pe Textmate prea mult timp … mai ales că și Apple face gafe, și pentru că tot vorbeam de Textmate, deși este bun în multe privințe, suportul de scripting este atât de limitat că practic nu-l poți îmbunătăți în anumite privințe în care chiar are nevoie … și abia aștept o clonă open-source, iar de nu apare în următorii 5 ani, până la urmă îmi pot face propriile unelte
Digital Rights Management
Titlul articolului face referire la DRM, și deși nu mai sunt idealistul care eram odată, trebuie să recunoaștem că avem gafe catastrofale în industrie. Și în anumite privințe chiar nu trebuie să-ți întorci privirea … deoarece așa cum spunea cineva cândva, libertatea este doar pentru cei ce o merită.
Aveam de gând să vorbesc mult și bine despre DRM, dar chiar nu are rost, mai ales că sunt alții care au spus-o mai bine ca mine.
Sunt mulți oameni care cântă de mult despre pericole cu privire la libertatea de exprimare, sau la costurile suplimentare asociate inițiativei, și pe majoritatea nu ne doare, mai ales că în comunitatea noastră mică (a programatorilor) știm că DRM este o tehnologie ce nu are cum să fie viabilă … și stăm liniștiți deoarece suntem capabili să spargem orice „protecție”.
Dar din păcate tehnologia are darul de a transforma societatea în care trăim și cultura din jurul nostru, și deși auzim de mici victorii, cum ar fi iTunes care oferă posibilitatea de a cumpăra melodiile DRM-free, din păcate uităm ca atunci când vine vorba de DVD-uri, DRM-ul este de extremă actualitate, iar Blu-Ray devine mainstream, fie că vrem, fie că nu.
Iar ultima bombă … Microsoft Pulling Support for MSN Music DRM. Și deși Electronic Frontier Foundațion practic declară v-am spus, acum plătiți prețul ignoranței, practic nimic nu se schimbă, lumea merge mai departe, dar din păcate generațiile următoare sunt cele ce vor avea de suferit … cam cum se întâmplă și cu poluarea.
Și aveți opțiune … votați cu bani. Nu cumpărați medii criptate cu DRM (melodii de pe iTunes, Blu-Ray).
Este chiar atât de simplu.
Posted in evil, technology | 5 Comments »