Amintiri din viaţa de Freelancer

February 2nd, 2009 Alex

Tehnic, nu prea am lucrat ca freelancer. Adică asta a fost idea iniţială, dar până la urmă am ajuns în situaţia în care proiectele îmi veneau din aceeaşi sursă. Cum suntem în criză economică, sunt sigur că mulţi oameni se gândesc la alternative, şi aş vrea să împărtăşesc câteva dezavantaje din propria experienţă.

Eşti propriul tău şef

Sunt sigur că mulţi oameni s-au săturat de firmele Bucureştene, de mediile de lucru ce seamănă cu adevărate linii de asamblare industriale, şi de manageri ce au visat toată viaţa să fie şefi. Ca freelancer ai ceva mai multă libertate de alegere, dar în final trebuie să mănânci, şi majoritatea clienţilor ce fac outsourcing pe net sunt de fapt intermediari cu idei şi concepţii cretine. Eu nu prea m-am bucurat de această libertate.

Nu pierzi timp cu deplasarea la birou

Când mă deplasam până la sediul Adobe din Anchor Plaza dura drumul între o oră şi o oră jumate`. Între 2 şi 3 ore pierdute zilnic. Dar de multe ori aveam inspiraţia să-mi iau o carte în geantă şi să plec cu metroul. Am citit ceva cărţi pe metrou, iar momentan sediul unde lucrez se află la 5 minute de mers cu maşina. Din păcate nu prea mai îmi găsesc timp pentru citit.

Nu pierzi timpul în şedinţe inutile, te concentrezi pe ceea ce ai de făcut

Când lucrezi într-o firmă mică nu prea participi la şedinţe inutile. Şi din păcate acasă sunt prea multe distracţii şi te trezeşti că ai frecat menta toată ziua şi n-ai făcut nimic, iar pentru mine cel puţin tentaţia era mult prea mare.

Şi evident, sunt dezavantaje clare …

Familia nu prea înţelege că lucrezi … dacă ai prietenă/soţie/copii, te pot întrerupe extrem de uşor, şi este greu să le pui limită.

Ai tendinţa să nu-ţi mai pese de aspectul tău … stând toată ziua în casă, nu prea-ţi mai pasă dacă eşti ras, spălat şi alte cele :) Eu mai mă duceam să lucrez la câte-o cafenea, doar ca să mai ies din casă.

Plictiseala e mare … şi simţeam nevoia să mă urc pe pereţi.

Dar există şi un avantaj al vieţii de freelancer. Cum nu prea contează locaţia de unde operezi, poţi pleca în vacanţe prelungite. Eu mi-am petrecut 2 luni la mare de exemplu, şi a fost destul de fun … lucram seara şi dimineaţa, pe răcoare. Iar dacă-n mijlocul zilei ţi se face brusc somn, te poţi culca în loc să te prefaci că lucrezi pe jumătate adormit.

Depinde de ritmul şi stilul personal presupun.
~

Posted in lifestyle | 2 Comments »

Profil Update

August 24th, 2008 Alex

N-am mai scris de mult, aveam nevoie de o pauză (și încă am). Momentan îmi reevaluez viața … ce vreau și unde mă îndrept.

Am fost în Tenerife, insulele Canare (denumite așa datorită prezenței canarilor pe insule, deși eu n-am văzut nici o pasăre). Câteva poze sunt aici: http://www.flickr.com/photos/alex_ndc/.

Deasemenea, mi-am creat cont pe LinkedIn, și eu :) … http://www.linkedin.com/in/alexandrunedelcu. Dacă te cunosc și vrei să ne “conectăm” contactează-mă ;)

Cred că în următoarea perioadă o să fiu mai puțin activ pe acest blog … îmi consumă mult timp și trebuie, cum am spus, să-mi reevaluez viața. Însă pentru quick updates și link-uri interesante (presupunând că este cineva interesat), mi-am creat cont pe Twitter … http://twitter.com/alex_ndc.

Tot pentru link-uri sunt utilizator fidel de Google Reader cu o listă selectă de bloguri, și de câte ori găsesc câte un articol interesant va apărea pe lista mea de articole share-uite.

Posted in lifestyle | No Comments »

RSI - spaima programatorilor

May 26th, 2008 Alex

De când am primit calculator de la ai mei părinţi, de prin clasa a 8-a, neavând disciplina necesară sau sfaturi de la experţi, am învăţat un stil de tastare mai rudimentar, dar care practic merge … după un timp degetele se deplasează singure în direcţia tastei dorite, şi cu un ochi la ecran şi unul la tastatură ajungi să tastezi destul de eficient … m-am măsurat în trecut şi tastam (lejer) cam cu 150-200 CPM, fiind destul de acceptabil pentru un programator care mai şi gândeşte înainte de a scrie cod :P .

În ultimul timp munca mi-o desfăşor pe un laptop, şi nu simţi nevoia să practici touch typing cu adevărat decât în momentul în care eşti forţat să lucrezi cu o tastatură mică şi ne-ergonomică. Adică am mai încercat în trecut să mă învăţ a tasta cum trebuie folosind programe ajutătoare gen KTouch, dar mi-a fost mereu mai comod să mă întorc la ce ştiam.

Şi s-a întâmplat inimaginabilul, deşi obişnuinţa stilului propriu a fost greu de înlăturat, am început să practic touch-typing. Şi sunt mai productiv, mult mai productiv. Viteza este doar de 250 CPM (aprox. 40 WPM) deocamdată, dar rata de eroare este de doar 2%. Şi sunt oameni ce pot tasta şi de de 3 ori mai repede (adică 750 CPM/125 WPM), adică se poate mult mai mult.

Ce este supărător este că am început să am dureri ale antebraţului la ambele mâini, şi cred că din cauza laptop-ului, deoarece m-am forţat prea tare să tastez eficient în poziţii incomode. Am mai avut mici probleme în trecut, gen degete şi încheieturi amorţite, dar este prima oară când mă îngrijorez. Şi desigur că stau şi mă gândesc că poate corpul omenesc nu e proiectat pentru touch-typing sau pentru sesiuni de 10 ore în faţa unui calculator. Şi aparent poate apare nu numai de la tastare … se pare că apare mai frecvent şi de la o utilizare necorespunzătoare a mouse-ului (nu vă gândiţi la prostii :)).

Un RSI netratat poate avea urmări permanente şi există programatori a căror carieră s-a terminat datorită indiferenţei faţă de ceea ce pare la început o simplă încordare a muşchilor.

Din păcate în România medicii nu cred că sunt pregătiţi pentru astfel de boli „moderne”, dar în general pe Internet sfaturile sunt următoarele:

  • o tastatură ergonomică se pare că face minuni (modelele de la Kinesis au review-uri super bune, dar sunt cam scumpe şi mă mai uit şi la modelele de la Microsoft, deşi stau şi mă gândesc că sănătatea mea este mai importantă decât $300)
  • este important să stai într-o poziţie cât mai ergonomică şi să iei pauze din oră-n oră (programe ce te obligă să iei pauză sunt folositoare aici)
  • cred că o să trec la Dvorak … deoarece layout-ul Qwerty a fost gândit special pentru a reduce viteza de tastare pe maşinile de scris, punând presiune mare pe degetele mici … şi n-am făcut-o până acum de lene
  • sportul şi medicina neconvenţională (gen acupunctură) ajută
  • este extrem de important să consulţi un medic (deşi suntem în România)

Dacă ai impresia că nu ţi se poate întâmpla şi ţie, întrebarea nu este „mi se va întâmpla?” ci mai degrabă „când?”.

Resurse utile:

Posted in lifestyle, linux | 9 Comments »

RSS feed reader - o problemă în plus

December 13th, 2007 Alex

În ultimul timp sunt destul de ocupat și abia dacă mai găsesc timp de bloguri.

La servici avem final de milestone, acasă am un adevărat șantier (cu tot cu pereți dărâmați și munți de moloz) și locuiesc temporar într-o garsonieră fără acces la TV sau Internet și în sfârșit am ocazia să mai citesc câte o carte sau să-mi petrec timp cu familia. Pe scurt sunt un om ocupat.

Eram abonat la feeds-urile câtorva “planete” și reviste ce au legătură cu subiecte de interes pentru mine … Planet Ruby, Planet Python, Planet Haskell, Hackety, Planet KDE, Monologue, Lxer, etc. Nu mai sunt, zgomotul era prea mare și în sutele de articole proaste mai mult ca sigur articolele bune erau pierdute, pentru că sincer, ajungi să citești doar titluri.

De vină nu sunt doar agregatoarele de bloguri, de vină sunt și unii autori de bloguri ce produc fără milă zgomot intens, de parcă se sfârșește lumea și n-ai apucat să-ți dai cu părerea despre ultima versiune de .NET, sau despre ultima aventură pe care ai avut-o cu administratorul blocului, sau despre greșelile pe care le face Google în materie de marketing.

Am șters fără milă toate feeds-urile ce produceau mult zgomot. Mai am în listă doar în jur de 40 de feeds-uri de trafic redus și calitate mare. Și sincer să fiu: merită!!!

Culmea este că durerea mea o simt și alții.

Fă-ți o favoare și șterge-ți din feed reader toate blogurile care-ți consumă timpul degeaba. Inclusiv acest blog dacă nu-ți place ceea ce scriu.

Posted in blogging, lifestyle | 4 Comments »

Sunt un mic fluturaş

September 12th, 2007 Alex

M-am întors din vacanţă. A fost super.

M-a încântat super tare călătoria cu avionul. A fost prima oară, şi deşi e o experienţă banală de care se bucură milioane de oameni, nu m-am putut stăpâni să nu mă gândesc, în timp ce treceam printre nori, că-l apuc pe D-zeu de picior.

clouds.jpg

Posted in lifestyle | 1 Comment »

Bariere

August 30th, 2007 Alex

Pe 10 septembrie este ziua mea … zi de naştere în care copiii se bucură de cadouri, iar oamenii maturi îşi fac griji pentru viitor.

Judecând în perspectivă, eul meu a suferit o schimbare drastică în ultimii 2 ani … probabil semne ale unei maturităţi (nedorite).

Dorinţa de a fi perceput de ceilalţi într-o lumină bună, dorinţa de faimă la locul de muncă şi în general în societate, dorinţa de a satisface visele părinţilor mei (de realizare în viaţă a odraslei … adică eu) a ajuns să-mi mănânce încet sufletul şi capacitatea de concentrare pe problemele cu adevărat importante.

Cum am ajuns în această situaţie ? De ce nu mă pot concentra mai mult pe lucrurile ce contează cu adevărat în loc să mă macine dorinţe de faimă şi de realizare ? De ce nu pot lăsa la o parte grijile pentru ziua de mâine ?

Ce mă îngrijorează cel mai tare este că în viaţa profesională tind să fiu un fals … deşi încerc să mă abţin, m-am trezit nu de puţine ori că vorbesc despre lucruri despre care nu am mare habar. Mă rog, de parcă sunt singurul … în IT e ca la fotbal sau în politică … toată lumea are opinii puternice despre tehnologie, interfeţe şi practici recomandate, iar eu sunt o oaie.

În general la psihologie te învaţă că asta se întâmplă atunci când există un dezechilibru mare între eul autoperceput de mine şi eul ideal, către care tind. Şi avem în general tendinţa de a ne compara poziţia actuală cu cea de anul trecut, sau de acum 3 ani, şi ajungem să facem comparaţii şi evaluări a lucrurilor realizate, şi inevitabil afli de oameni ce au realizat la vârsta ta mult mai multe.

Cu alte cuvinte … cer prea multe de la mine şi am nevoie să mă relaxez un pic :)
(şi aştept cu nerăbdare vacanţa mea în Antalia de săptămâna viitoare … de care am mare nevoie :) )

Posted in lifestyle | 3 Comments »

Pasiune de copil, şi o alegere personală

August 25th, 2007 Alex

Îmi amintesc de prima zi când am pus mâna pe un PC. Eram clasa a 5-a. Eram la ora de informatică. Profesorii ne lăsau în pace timp de 2 ore în care cine apuca un scaun liber se putea juca în voie jocuri legendare precum Lion King sau Aladin.

În fiecare zi când veneam de la şcoala treceam prin faţa unui magazin “cu de toate”, ce avea în vitrină un PC de vânzare. Salivam efectiv în fereastră, după care mă duceam acasă, puneam mâna pe cartea mea de Sinclair Basic, din care nu înţelegeam mare lucru în afara faptului că aş putea să proiectez jocuri şi progrămele de unul singur, şi visam cu ochii deschişi.

În clasa a 8-a mi-au cumpărat părinţii în sfârsit primul PC. Era un Gateway 2000 486 DX2 la 66 MHz, cu 4 MB de RAM şi hard-disk de 400 MB. Ca sistem de operare aveam MS-DOS 6 şi Windows for Workgroups 3.11 … ambele cu licenţă.

În fiecare zi aveam voie doar două-trei ore să-l folosesc. Îmi era suficient însă să-l repartiţionez, să-l formatez şi să reinstalez sistemul de operare cel puţin odată pe zi. Încercam din răsputeri să înţeleg ceva dintr-o mini-referinţă de buzunar de Turbo Pascal. Mâncam pe pâine orele de informatică desfăşurate pe HC-uri 90. Eram extrem de curios, şi singurul meu regret este că n-am încercat mai insistent să găsesc documentaţie mai de calitate. Acces la Internet nu aveam şi profesorii de informatică sunt în general oameni necăjiţi, prost plătiţi şi plini de probleme. Dacă ajung să predea în scoli generale sau în licee, nu sunt din păcate în stare decât să mimeze că predau informatică.

La procesul de instalare şi reinstalare a Windows-ului, trebuia să mă uit şi să înghit acelaşi slide-show în care mi se explica ce viaţă minunată voi avea cu noua versiune a sistemului de operare pe care am dat o căruţă de bani (yeap, toate calculatoarele folosite până acum au avut licenţe pt Windows) … mai sigură, mai rapidă, mai interactivă … după care dacă nu vroiam să mă infectez cu “One Half” trebuia să-mi instalez şi doi sau trei antiviruşi (f-scan, rav şi mcfee … preferaţii mei pe care-i rulam secvenţial în fiecare seară).Mă duceam la un Internet-Cafee local cu o conexiune ce nu mergea niciodată mai bine de 4 Kb/sec, şi căutam cu disperare documentaţii despre programare … orice găseam. N-aveam noroc. Nu ştiam ce să caut. Şi când găseam câte ceva stăteam ore întregi să downloadez cateva sute de kilo.

msfreedom.png

Azi sunt un om fericit. Accesul la informaţie stă la baza degetelor mele :)

Am tot ce vreau … tutoriale, documentaţii, cod sursă, şi acces la comunităţi vaste de oameni extrem de talentaţi şi de pasionaţi. Datorită copilăriei mele, când lipsa de informaţie mi-a sugrumat curiozitatea, am ajuns să preţuiesc munca altora, am ajuns să preţuiesc Internetul, am ajuns să preţuiesc libertatea de exprimare.

Distribuţiile de Linux vin cu tone de documentaţii, cu zeci de compilatoare, cu buildere, cu medii de dezvoltare, cu cod sursă, cu manipulatoare de imagini şi de grafică vectorială, cu programe de calcul ştiinţific, cu procesoare de texte, cu sute de programe proiectate pentru aproape orice sarcină care-ţi trece prin cap.

Încă mă simt ca un copil de fiecare dată când emit la consolă “sudo aptitude install”, de fiecare dată când învăţ ceva nou, de fiecare dată când citesc ştiri din comunitate, de fiecare dată când mi se aduc mulţumiri pentru o treabă bine făcută. Mă simt ca un copil în fiecare zi.

Fac parte din cei 3% din utilizatorii de PC-uri care sunt inspiraţi de Linux … este gratuit, este liber, este pentru mine.

Posted in lifestyle, passion | 14 Comments »

A aflat tata de blog

August 18th, 2007 Alex

Nu, nu este vorba despre mine :)

M-a surprins însă într-un mod plăcut mica dovadă de afecţiune a tatălui pentru fiul său, Simon, angajat Trolltech, într-un articol de pe blogul companiei.

Internetul, oricât de disruptiv şi de revoluţionar o fi, este un mediu de comunicare extrem de impersonal şi de rece. Şi oarecum orice dovadă de afecţiune exprimată pe Internet, oricât de prost formulată, mă mai încălzeşte un pic :)

Tenul lui Simon probabil tinde în aceste momente către purpuriu, mai ales că link-ul a ajuns pe Reddit … I feel you man :)

Posted in blogging, lifestyle | No Comments »